O călătorie prin fiordurile, arhipelagurile și orașele costiere ale Norvegiei, din sud până la frontiera sa arctică
Călătoria pe mare de la Bergen la Kirkenes este considerată una dintre cele mai frumoase rute maritime din lume.
Urmând linia dantelată a coastei Norvegiei, traseul pe care am mers cu Havila Capella ne-a dezvăluit treptat o transformare semnificativă a peisajului: de la orașe portuare istorice și fiorduri cu formațiuni muntoase dramatice, până la zone arctice și comunități pescărești izolate.
În această incursiune literară, mă voi strădui să vă prezint cele mai importante opriri, peisaje și experiențe culturale pe care le-am savurat de-a lungul călătoriei noastre pe fiordurile Norvegiene.
Incursiunea noastră a început în Bergen, capitala maritimă istorică a Norvegiei, supranumită “Poarta către fiorduri”.
Bergen, al doilea oraș ca mărime al Norvegiei, este una dintre cele mai importante porți maritime ale țării și punctul de plecare al multor călătorii de-a lungul coastei norvegiene.
Amplasat între fiorduri și munți maiestiși, orașul are o identitate puternic navală, legată de comerțul pe apă.
Inima istorică a orașului este cartierul Bryggen, inclus în patrimoniul UNESCO, unde casele vechi comerciale din lemn, aliniate de-a lungul portului, amintesc de perioada în care Bergen era un important centru al Ligii Hanseatice.
Străduțele înguste și podelele de lemn de pe pietonalul central păstrează atmosfera unui oraș comercial medieval.
Deasupra orașului se ridică muntele Fløyen, în vârful căruia am ajuns cu funicularul (Fløibanen). De sus am văzut o panoramă amplă asupra portului, a acoperișurilor colorate, a zonei industriale, dar și a insulelor din jur.
Bergen este un oraș dinamic, cu muzee, magazine de suveniruri, cafenele, pub-uri, restaurante cu specific multinațional, dar și un port permanent, amplasat central, animat de nave mari dar și de ambarcațiuni mici.
Combinația dintre istorie, arhitectură din lemn și peisajul maritim face din Bergen unul dintre cele mai caracteristice orașe ale Norvegiei.
În peregrinările noastre prin oraș, prin locuri nestrăbătute de obicei de turiști, am găsit un patinoar natural, acvariul, și o sumedenie de străduțe înguste, aflate în pantă, precum un labirint, pe care ne-am pierdut de câteva ori.
Bergen este locul unde istoria maritimă a Norvegiei se întâlnește cu viața modernă a coastei.
Desigur că în oraș există și o piață de pește, unde am mâncat tradiționala lor supă cremoasă de pește, care conține feluri diferite de pește, creveți și alte fructe de mare.
Odată îmbarcați, lăsăm în urmă farmecul istoric al cheiului Bryggen din Bergen și pornim spre nord, navigând prin inima maiestuoasă a regiunii fiordurilor, acolo unde apele adânci croiesc drum printre munți verzi și cascade spumoase pentru a ne purta spre Ålesund, orașul care a renăscut din propria cenușă într-o explozie de arhitectură Art Nouveau.
Ålesund este considerat unul dintre cele mai distinctive orașe din Norvegia. Este cunoscut pentru arhitectura sa Art Nouveau și pentru poziția spectaculoasă între mare și masive muntoase. Orașul se întinde pe mai multe insule legate prin poduri, iar portul său este înconjurat de clădiri colorate, cu turnulețe și fațade decorate în stil Jugendstil. Această identitate arhitecturală se datorează marelui incendiu din 1904, care a distrus aproape întregul oraș. Reconstrucția a fost făcută rapid, într-un stil modern pentru acea perioadă, ceea ce a transformat Ålesund într-un loc unic în Scandinavia.
Deasupra orașului se află punctul panoramic Aksla, de unde se deschide una dintre cele mai cunoscute priveliști din Norvegia: portul, insulele și oceanul, cu munții acoperiți de zăpadă în depărtare. Atmosfera sa combină eleganța arhitecturală cu energia discretă a unui port nordic.
Ålesund este în același timp un oraș pescăresc important și o poartă către fiordurile din regiune, inclusiv către celebrul Geirangerfjord, pe care am ales să navigăm și noi.
Geirangerfjord este considerat unul dintre cele mai spectaculoase și emblematice fiorduri ale Norvegiei, care face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
Odată intrați în fiord marea deschisă a dispărut, iar apa parcă a intrat adânc între pereții de stâncă aproape verticali, creându-ne senzația că nava înaintează printr-un coridor natural sculptat de ghețari de-a lungul mileniilor.
De pe versanți coboară cascade spumoase, dintre care cele mai cunoscute sunt Seven Sisters, The Suitor și Bridal Veil.
Odată ajunși în fața Seven Sisters, pe care le-am găsit complet înghețate, am avut ocazia să asistăm la spectacolul tăcut al producerii unei mici avalanșe de zăpadă prăbușită tocmai din vârf, producând mii de cristale înghețate și dispersate care au căzut cu zgomot în apă rece.
Din aceste cascade, apa cade în fire subțiri sau în șuvoaie puternice direct în fiord, completând imaginea dramatică a locului.
De-a lungul fiordului am întâlnit vechi ferme cocoțate pe stânci, dar abandonate, martori tăcuți ai unei vieți dure într-un peisaj magnific. Poveștile locului amintesc despre viața grea a copiilor care mergeau la școală vâslind, indiferent de vreme, către cea mai apropiată localitate.
La capătul acestui golf lung și îngust format de ghețari, o mică stațiune montană întâmpină turiștii, aceasta funcționând sub patronajul reginei Sonia.
Geirangerfjord nu impresionează doar prin dimensiunea sa, ci și prin combinația naturală reușită de apă, stânci și lumină, care dezvăluie una dintre cele mai iconice imagini ale Norvegiei.
Odată reîntorși de unde am plecat, am părăsit eleganța arhitecturală a orașului Ålesund și am navigat printre insulele presărate la gura spectaculosului fiord Romsdal, îndreptându-ne spre nord-est … către Trondheim, vechea capitală a regilor vikingi, unde istoria medievală se întâlnește cu spiritul tânăr al unui centru universitar vibrant.
Dar dacă tot am lăsat în urmă Ålesund în drum spre Trondheim, nu am putut trece prin regiunea Romsdal fără a relata de „Drumul Trolilor” (Trollstigen).
Este, probabil, cel mai dramatic și amețitor drum montan din întreaga Norvegie, o capodoperă de inginerie care sfidează gravitația.
Am aflat că șoseaua șerpuiește pe versantul abrupt al munților din regiunea Romsdal și este faimoasă pentru cele unsprezece serpentine strânse care urcă până pe platoul de deasupra văii.
Construită în anii 1930, ruta urcă printr-un peisaj dramatic de stânci, cascade și versanți abrupți, oferind priveliști impresionante asupra văii Isterdalen.
Una dintre cascadele vizibile de pe traseu este Stigfossen, care cade în mai multe trepte pe lângă drum, de la 180 metri înălțime, accentuând senzația de verticalitate a locului.
În partea superioară a drumului se află un punct de belvedere modern, de unde pot fi observate serpentinele șoselei și întregul peisaj alpin din jur.
Trollstigen nu este doar o cale rutieră, ci o experiență scenică în sine, fiind unul dintre cele mai fotografiate drumuri din Norvegia.
Pentru noi, cei crescuți cu imaginea serpentinelor Transfăgărășanului de la Bâlea, Trollstigen vine ca un șoc cultural: este aceeași doză de adrenalină, dar administrată într-un decor mult mai vertical, adesea învăluit în ceață și nori joși, și desigur, infinit mai tăcut.
În aceeași regiune Romsdal, nu departe de Trollstigen, se află Trollveggen – cel mai înalt perete vertical din Europa (circa 1.000 m de stâncă pură).
Pare că e un loc de legendă pentru alpiniști și base-jumpers, deși am înțeles că săriturile sunt acum interzise din cauza periculozității extreme.
Legenda locului spune că trolii care petreceau în munți au fost surprinși de răsăritul soarelui și s-au transformat în aceste creste zimțate de piatră.
E bine de știut că drumul este închis iarna. Se deschide de obicei la sfârșitul lunii mai și se închide în octombrie/noiembrie, în funcție de stratul de zăpadă.
Lăsăm în urmă peretele vertical de legendă al Trollveggen și serpentinele amețitoare de pe Trollstigen, coborând prin valea verde a Romsdalului spre țărmul oceanului, unde șoseaua de coastă te poate purta peste spectaculosul Drum al Atlanticului - Atlanterhavsvegen înainte de a intra în atmosfera nobilei cetăți medievale a Trondheimului.
Atlanterhavsvegen are lungimea de 8 kilometri și pare să „sară” pur și simplu de pe o insulă pe alta.
Pe acest drum este podul Storseisundet, cel mai înalt și cel mai „fotogenic” dintre toate cele opt poduri, având o curbură atât de pronunțată încât, din anumite unghiuri, pare un „drum spre nicăieri” care la un moment dat parcă rămâne suspendat în aer. Valurile care se sparg de pilonii podului și șoseaua care pare să se termine brusc în ocean oferă un fundal perfect pentru tensiunea specifică unui film Bond.
Iar dacă podurile de pe Atlanterhavsvegen îți par cunoscute, nu este o coincidență: aici James Bond și-a testat limitele în filmul No Time to Die. Să conduci pe aceleași curbe pe care 007 încerca să scape de inamici presupun că ai senzația că ești, pentru câteva minute, protagonistul propriului tău film de acțiune, unde natura joacă rolul principal.
Lăsăm în urmă uriașii de piatră de la Trollveggen și serpentinele amețitoare din Trollstigen, pentru a coborî spre malul mării, acolo unde asprimea stâncii se îmblânzește în grădinile cu trandafiri și panorama infinită a celor 222 de vârfuri din Molde.